Scumpa prietena, de-ai stii ce binecuvantata esti! Oh, cred ca stii! Nu e nevoie sa-ti spun eu asta. Eu imi doresc doar sa ma bucur de calatoria ta, de inceputul acestui nou cantec. Un cantec ce ti-ai dorit de mult sa-l canti si recunosc ca si eu mi-am dorit asta. Am asteptat ziua in care sa te ascult cantand.
O fetita asteptata mult, o fetita asteptandu-va. Si ce simpla poate fi dragostea! Te intrebi ce sa spui, cum sa procedezi, daca sa indraznesti mai mult si in grija gandurilor tale un copil alege. Te vreau pe tine! Devi mama pe nepregatite. Ca toate mamele de altfel. E adevarat, fara intrebarile ce se pot naste in cele noua luni, dar cu toate pregatirile posibile, toate suntem luate prin surprindere. Nu prin inchipuire te poti pregati. Nu ai cum sa fii pregatita. Nu te mai teme! Nici cartile nu te vor linisti si nici nu cred ca ai nevoie de ele acum.
Ce privilegiu, draga mea! E adevarat ca atunci cand am devenit mama am inteles dragostea si printr-o alta dimensiune necunoscuta pana atunci. Dumnezeu Ava, Dumnezeu Tata e si mai real, dragostea Lui nu mai e doar din povesti. Prin copiii mei imi spune, “Uite, acum intelegi?”
Dar tu, tu esti si mai privilegiata. Si stii de ce? Noi am fost adoptati de El si acum El te aseaza in locul Lui. Alegi sa adopti. Nu esti singura. Sotul tau, parintii vostri, rugaciunile lor, rugaciunile noastre. Vedem mainile Lui atat de clar in fata noastra, mainile Lui preocupate cu inimile voastre de parinti nou nascuti, mainile Lui preocupate cu inimioara fetitei voastre. Vindecare. Bucurie. Speranta.
“Sa simtitm ce credem ca nu putem simti,
Sa vindecam unde credem ca nu putem vindeca.
Oh, e un miracol, dragostea e un miracol!”
Aceste versuri imi rasuna in minte cand va vad. Inceputul unui mare cantec. Il ascult fredonat de voi. Vreau sa-l cante cat mai multi, vreau sa-l cant si eu.
Rebeca Grecu 